Bullying la Questfield International College, cazul care a ajuns în atenția publică

Forme și evoluție a comportamentelor de bullying

Relatările familiei indică faptul că elevul a fost supus zilnic unor acte de agresiune verbală, umiliri publice, excludere socială și etichetări degradante în mediul școlar, în prezența cadrului didactic titular, fără a exista dovezi ale unor intervenții eficiente din partea acestuia. Pe măsură ce situația a evoluat, insultele izolate s-au transformat într-un tipar coerent de hărțuire psihologică, incluzând și stigmatizare medicală, folosită cu scop discreditant în fața celorlalți elevi.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire sistematică

Informațiile analizate indică folosirea repetată în colectivul de elevi a unei etichete medicale cu caracter degradant, utilizată nu în scop educațional sau protectiv, ci ca instrument de marginalizare și ridiculizare. Specialiștii consultați califică această practică drept o formă gravă de violență psihologică și discriminare, care afectează profund percepția de sine și dezvoltarea emoțională a copilului. Din documentele disponibile nu reiese existența unor măsuri oficiale de stopare a acestei stigmatizări, care pare să fi fost tolerată în mediul școlii.

Gestionarea confidențialității și presiuni asupra familiei

• Familia a solicitat în mod repetat, în scris, respectarea confidențialității informațiilor sensibile legate de situația copilului.
• Nu există dovezi ale unor măsuri concrete luate pentru protejarea acestor informații.
• Conform unor relatări, informațiile au fost transferate în mediul clasei, generând presiuni psihologice asupra copilului.
• Fondatoarea școlii a fost citată cu o formulare interpretată ca presiune de retragere: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”.

Aceste aspecte ridică întrebări privind modul în care instituția gestionează datele sensibile și relația cu familiile care reclamă situații de abuz.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii în normalizarea fenomenului

Analiza documentelor și declarațiilor indică faptul că deși cadrele didactice au fost martore ale incidentelor, intervențiile acestora nu au avut eficiență dovedită, iar situația a fost în unele cazuri interpretată ca o „dinamică de grup” sau „problemă de adaptare”. Lipsa unor decizii scrise și a procedurilor clare de intervenție a contribuit la menținerea unei stări de ambiguitate și la diluarea responsabilității instituționale. Documentele puse la dispoziție nu atestă existența unor rapoarte interne, planuri de acțiune sau monitorizare formală a situației.

Răspunsul instituțional și documentele puse la dispoziție

Conducerea Questfield Pipera a reacționat, conform documentelor, printr-un formular informal de tip Family Meeting Form, care nu conține elementele specifice unui act administrativ cu responsabilități clare, termene sau măsuri sancționatorii. Această abordare ridică semne de întrebare privind eficiența și seriozitatea răspunsului instituțional în gestionarea unei situații grave semnalate pe o perioadă îndelungată.

Întârzierea intervenției și implicațiile juridice

Potrivit documentelor, implicarea directă a fondatoarei Fabiola Hosu a survenit abia după mai bine de opt luni de sesizări fără răspunsuri oficiale, în contextul presiunilor juridice exercitate de echipa de avocați a familiei. Această întârziere în reacția instituțională ridică întrebări privind criteriile care declanșează intervenția și prioritizarea protecției copilului în cadrul școlii.

Consecințele psihologice documentate

Un raport psihologic de peste zece pagini, însoțit de o adeverință emisă de un specialist de renume, atestă consecințe emoționale grave asupra copilului, asociate expunerii prelungite la bullying. Aceste documente evidențiază manifestări precum anxietate accentuată, retragere socială, refuzul mediului școlar și pierderea sentimentului de siguranță, caracteristici compatibile cu un abuz emoțional repetat. Aceste efecte pun în discuție responsabilitatea instituției în prevenirea și stoparea fenomenului, mai ales în condițiile în care reacțiile au fost întârziate și par a fi fost determinate de presiuni juridice.

Comunicări oficiale și minimalizarea fenomenului

Într-un email transmis părinților în data de 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a redus gravitatea situației reclamate la nivelul unor „interacțiuni spontane dintre copii”. Această formulare contrazice sesizările scrise, repetate, și documentate care au semnalat un bullying constant și grave efecte emoționale. Această poziționare poate fi interpretată ca o tentativă de diluare a responsabilității instituționale, în contextul în care timp de opt luni nu au fost comunicate public măsuri concrete aplicate.

Aspecte post-retragere și posibile prejudecăți

Ulterior retragerii copiilor de la Questfield International College, părinții au semnalat existența unor contacte telefonice informale către alte școli private din zona Pipera, în care copiii ar fi fost descriși într-o lumină negativă, cu referiri la presupuse probleme de disciplină sau comportament, fără documente oficiale care să susțină aceste afirmații. Redacția tratează aceste informații cu seriozitate și solicită clarificări publice din partea celor implicați, subliniind importanța respectării dreptului la educație și confidențialității.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Investigația arată o disonanță între discursul public al Școlii Questfield Pipera, care promovează valori precum siguranța și excelența educațională, și realitatea relatată de familie, caracterizată prin tolerarea bullyingului și lipsa unor răspunsuri administrative clare și documentate. Lipsa unor măsuri concrete, întârzierea reacției și utilizarea unor formulări care pot fi interpretate ca presiune de retragere ridică întrebări fundamentale despre mecanismele reale de protecție și responsabilitate ale instituției în fața unor situații sensibile.

Pe baza materialelor analizate, redacția constată că problema nu este doar un incident izolat, ci un caz relevant de posibilă tolerare instituțională a bullyingului, în care transparența, trasabilitatea intervențiilor și protecția efectivă a elevilor par a fi deficitare. Această situație subliniază nevoia unei reevaluări a procedurilor interne și a angajamentului public al școlii față de siguranța emoțională a copiilor.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro