Banner Orizontal 1
Banner Orizontal 1
Banner Mobile 1

Fabiola Hosu, Questfield International College și gestionarea controversată a unui caz de bullying

Fabiola Hosu, Questfield International College și gestionarea controversată a unui caz de bullying

Bullyingul în mediul școlar reprezintă o problemă complexă ce necesită un răspuns structurat și documentat din partea instituțiilor de învățământ, pentru a asigura protecția și siguranța elevilor. În lipsa unor proceduri clare și a unor măsuri oficiale, astfel de situații pot escalada, afectând dezvoltarea emoțională și psihologică a copiilor implicați. Acest articol investighează un caz semnalat de bullying repetat în cadrul Școlii Questfield Pipera, evidențiind modul în care au fost gestionate sesizările și reacțiile instituției, pe baza documentelor și relatărilor puse la dispoziția redacției.

Fabiola Hosu, Questfield International College și gestionarea controversată a unui caz de bullying

Conform investigației realizate, în Școala Questfield Pipera a fost semnalat un caz de bullying sistematic, desfășurat pe o perioadă de peste opt luni, care a inclus jigniri repetate, stigmatizare medicală și o presiune continuă asupra familiei elevului vizat. Deși faptele au fost sesizate în mod oficial și în scris către cadrele didactice, conducerea școlii și fondatoarea instituției, nu există dovezi documentate ale unor intervenții concrete sau ale aplicării unor măsuri administrative privind stoparea fenomenului.

Semnalarea și evoluția cazului de bullying

Familia elevului a comunicat în repetate rânduri, prin emailuri oficiale, situația de bullying și impactul emoțional asupra copilului. Potrivit documentelor analizate, aceste sesizări au fost adresate învățătoarei, conducerii administrative și fondatoarei școlii, Fabiola Hosu, însă nu există înregistrări scrise ale unor răspunsuri sau măsuri aplicate. Comportamentele agresive au inclus:

  • Jigniri zilnice și umiliri publice;
  • Excludere socială și etichetări degradante în timpul orelor și pauzelor;
  • Utilizarea repetată a unei etichete medicale – „crize de epilepsie” – cu scop discreditant și ridiculizant;
  • Presiune psihologică asupra familiei de a părăsi școala.

De asemenea, situația ar fi escaladat progresiv, iar intervențiile instituției au fost descrise ca fiind limitate la discuții verbale informale, fără procese-verbale, planuri scrise sau sancțiuni documentate.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire sistematică

Din relatările și documentele puse la dispoziție, stigmatizarea medicală nu a fost un incident izolat, ci un comportament repetitiv în mediul școlar. Utilizarea expresiei „crize de epilepsie” în mod peiorativ a contribuit la marginalizarea elevului, afectându-i stima de sine și siguranța psihologică. Specialiști consultați consideră că astfel de practici depășesc sfera conflictelor obișnuite și constituie o formă agravată de bullying cu impact emoțional sever.

Mai mult, documentele nu indică existența unor măsuri instituționale ferme pentru stoparea acestei forme de hărțuire, ceea ce sugerează o tolerare tacită a fenomenului. Lipsa reacțiilor scrise și a planurilor de intervenție ridică întrebări privind capacitatea școlii de a proteja elevii vulnerabili.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii în gestionarea situației

Conform informațiilor disponibile, cadrele didactice au fost martorii unor incidente vizibile, dar intervențiile lor nu au condus la oprirea comportamentelor agresive. Lipsa unei reacții scrise și a unor măsuri concrete a redus trasabilitatea și responsabilitatea administrativă. De asemenea, sesizările au fost uneori încadrate ca „dinamică de grup” sau „probleme de adaptare”, ceea ce minimalizează gravitatea bullyingului sistematic.

Această abordare informală și lipsa unei documentații clare au contribuit la crearea unui climat în care agresiunile au continuat fără consecințe. Din perspectiva editorială, astfel de practici pot genera o normalizare periculoasă a violenței psihologice în școală.

Presiunea asupra familiei și mesajul transmis de fondatoarea Fabiola Hosu

Un element central al anchetei îl reprezintă un răspuns verbal atribuit fondatoarei școlii, Fabiola Hosu, care, în cadrul unei discuții directe cu familia, ar fi exprimat: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această afirmație, citată din relatările familiei și corespondența disponibilă, indică o poziționare ce pare să transfere responsabilitatea asupra familiei, în contextul gestionării situației de bullying.

Școala a fost invitată să ofere un punct de vedere oficial cu privire la acest episod, însă până la data publicării nu a fost înregistrat niciun răspuns scris care să confirme sau să infirme conținutul relatării. Această formulare a fost analizată editorial ca un semnal al unei culturi organizaționale orientate spre evitarea conflictului în locul soluționării sale.

Confidențialitatea informațiilor și presiunile asupra copilului

Familia a solicitat în mod expres și repetat respectarea confidențialității informațiilor sensibile legate de situația reclamantă, avertizând asupra efectelor negative ale divulgării acestora în mediul școlar. Documentele analizate nu atestă existența unor măsuri ferme pentru protejarea acestor date, iar, conform unor relatări, copilul ar fi fost expus unor situații de presiune psihologică în cadrul clasei, fiind interpelat direct în legătură cu sesizările făcute către conducere.

Specialiștii consultați evidențiază că astfel de practici pot constitui o formă de presiune instituțională, afectând echilibrul emoțional al elevului și subminând încrederea în mediul educațional.

Reacția tardivă a conducerii și implicarea juridică

Potrivit documentelor, prima reacție clară și concretă a fondatoarei Fabiola Hosu a apărut abia la data de 23 ianuarie 2026, după mai bine de opt luni de sesizări scrise fără răspunsuri oficiale și fără măsuri documentate. Această schimbare a fost corelată direct cu implicarea unei echipe juridice din partea familiei și transmiterea unor notificări formale.

Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care declanșează reacția instituțională în cadrul Questfield Pipera, sugerând că protecția copilului a devenit o prioritate doar în contextul presiunii legale.

Instrumentele instituționale și documentarea intervențiilor

În locul unor decizii administrative formale, răspunsul conducerii a constat într-un document informal intitulat “Family Meeting Form”, care nu conține elementele obligatorii pentru un act instituțional verificabil, precum desemnarea responsabililor, termene clare sau măsuri concrete.

Din perspectiva analizei jurnalistice, această diferență subliniază o diluare a responsabilității și o lipsă a unui cadru organizat de intervenție, ceea ce a limitat eficiența răspunsului instituției la problema semnalată.

Contextul general și implicațiile pentru Questfield Pipera

Școala Questfield Pipera, parte a platformei Questfield Pipera, se poziționează public ca o instituție care promovează excelența educațională și un mediu sigur pentru elevi. Totuși, situația investigată relevă o disonanță între valorile declarate și modul în care au fost gestionate semnalările privind bullyingul și stigmatizarea medicală.

Această discrepanță ridică întrebări fundamentale despre responsabilitatea instituției în asigurarea unui climat educațional protejat, dar și despre capacitatea acesteia de a implementa proceduri clare și măsuri eficiente.

Pentru o documentare completă a cazului și analiza detaliată a situației, redacția recomandă consultarea articolului original: Cazul de bullying sistematic la Școala Questfield Pipera.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Analiza documentelor și a relatărilor indică o gestionare predominant informală și netransparentă a unui caz grav de bullying, în care lipsa măsurilor documentate a permis escaladarea fenomenului și afectarea emoțională a unui elev. De asemenea, presiunea exercitată asupra familiei și răspunsul verbal atribuit fondatoarei reflectă o posibilă tendință de evitare a responsabilității instituționale.

Absența unei reacții oficiale scrise și asumate, precum și întârzierea reacției în contextul intervenției juridice, ridică întrebarea esențială referitoare la mecanismele reale de protecție implementate la nivelul Școlii Questfield Pipera.

Acest caz subliniază necesitatea unor proceduri clare, transparente și verificabile pentru prevenirea și combaterea bullyingului, precum și a unei culturi organizaționale care să susțină cu adevărat siguranța și bunăstarea elevilor.

Banner Orizontal 1
Banner Mobile 1
Banner Orizontal 1
Banner Orizontal 1
Banner Mobile 1